În Zau de Câmpie este unul dintre cele mai pline de istorie castele din Transilvania. Clădirea are trăsături neogotice și neoromanice. Moșia din Zau de Câmpie a devenit proprietatea familiei Ugron în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin căsătoria lui Ugron István cu Bánffy Anna. Trecând din tată în fiu, moșia formată dintr-un conac de piatră, o casă de oaspeți, o criptă de familie, o grădină ornamentală, clădiri agricole, câmpuri și păduri a fost deținută de Ugron, din 1899. Proprietarul a început reconstrucția castelului încă din timpul șederii sale în străinătate, înainte de a se muta din nou acasă, după Primul Război Mondial. Conceptul castelului a fost realizat de cumnatul său, baronul Bánffy János. Proiectele sunt lucrările celebrului arhitect clujean Lajos Pákei, din 1908. Castelul a fost finalizat până în 1912 și complet mobilat până în 1918. Aici, ca și în cazul altor castele mai mari, există încă o părere încântătoare, dar neverificabilă, conform căreia clădirea - urmând structura unui an - ar fi alcătuită din 4 turnuri, 12 coridoare, 52 de camere ce au 365 de ferestre. A fost lăsată nepotului de frate a lui István, în 1925, dar a fost naționalizat după moartea acestuia. Aici a funcționat un sanatoriu pneumologic și apoi un orfelinat. După schimbarea regimului politic, familia Ugron l-a revendicat.
Faceți clic pe butonul de redare pentru a asculta
