Castelul Ugron de la Zau de Câmpie – proiectat de arhitectul Pákei Lajos

În Zau de Câmpie este unul dintre cele mai pline de istorie castele din Transilvania. Clădirea are trăsături neogotice și neoromanice. Moșia din Zau de Câmpie a devenit proprietatea familiei Ugron în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin căsătoria lui Ugron István cu Bánffy Anna. Trecând din tată în fiu, moșia formată dintr-un conac de piatră, o casă de oaspeți, o criptă de familie, o grădină ornamentală, clădiri agricole, câmpuri și păduri a fost deținută de Ugron, din 1899. Proprietarul a început reconstrucția castelului încă din timpul șederii sale în străinătate, înainte de a se muta din nou acasă, după Primul Război Mondial. Conceptul castelului a fost realizat de cumnatul său, baronul Bánffy János. Proiectele sunt lucrările celebrului arhitect clujean Lajos Pákei, din 1908. Castelul a fost finalizat până în 1912 și complet mobilat până în 1918. Aici, ca și în cazul altor castele mai mari, există încă o părere încântătoare, dar neverificabilă, conform căreia clădirea - urmând structura unui an - ar fi alcătuită din 4 turnuri, 12 coridoare, 52 de camere ce au 365 de ferestre. A fost lăsată nepotului de frate a lui István, în 1925, dar a fost naționalizat după moartea acestuia. Aici a funcționat un sanatoriu pneumologic și apoi un orfelinat. După schimbarea regimului politic, familia Ugron l-a revendicat.