Zona a fost locuită încă din epoca de piatră. Așezarea a fost fondată de sașii stabiliți aici. În 1191, era menționată sub denumirea Cibin. Atunci, s-a întemeiat aici centrul ecleziastic al sașilor din Sibiu. În timpul invaziei tătarilor, în 1241, așezarea era fortificată doar printr-un gard din scânduri, iar oastea tătară a devastat orașul. Drept urmare, a început imediat reconstrucția. După ce Sibiul a primit statutul de oraș, în secolul al XIII-lea a cunoscut o dezvoltare rapidă. Biserica parohială, fortificată cu ziduri, a fost construită în acea perioadă, urmată apoi de a doua centură de protecție, în secolul al XIV-lea, și a treia - în secolul al XV-lea. Utilitatea sistemului de apărare este dovedită prin faptul că turcii au încercat de trei ori să invadeze orașul, fără succes, în secolul al XV-lea. Mai mult, după bătălia de la Mohács, regele Ioan I a încercat să-l asedieze timp de șase ani, tot fără succes. În 1556 și 1571, orașul a fost lovit de incendii, iar turnurile unde era ținut praful de pușcă au explodat, avariind grav castelul. Deși pagubele de atunci au fost reparate, în 1610, Báthory Gábor a reușit să preia castelul, a jefuit orașul și a alungat majoritatea locuitorilor sași. În 1614, principele Bethlen Gábor a redat Sibiul sașilor. În baza unui proiect al arhitectului italian Visconti, în 1699 castelul avea 39 de turnuri și 4 porți cu turnuri. Arhitectul a întocmit un plan în vederea fortificării orașului, potrivit căruia s-ar fi atașat de zidurile parțial demolate un sistem de protecție pentagonal, cu formă regulată. Cu toate acestea, construcția nu a fost finalizată imediat. Cetatea a fost centrul trupelor imperiale în timpul Războiului de Independență din 1848-1849. În 1849, după câteva zile de asediu, a fost ocupată de trupele generalului Bem. Între 1849 și 1865, Sibiul a fost capitala Transilvaniei. Pe parcursul secolelor al XVII-lea-al XVIII-lea, expansiunea orașului dincolo de zidurile sale a devenit inevitabilă. Astfel, dărâmând porțile, au început să se construiască noile cartiere. Orașul vechi este alcătuit din trei părți: orașul vechi de pe deal, orașul de sus, la sud, și orașul de jos, la nord.