Gilăul a fost menționat pentru prima dată, conform unor surse scrise, ca și curte episcopală, în 1246. Despre castelul medieval s-a scris pentru prima dată în 1428. Din 1542, i-a servit drept reședință reginei Izabella, care s-a mutat în Transilvania. Câteva decenii mai târziu, a fost asediată de armatele voievodului Mihai Viteazul, de oastea lui Basta și, în cele din urmă, de haiducii lui Bocskai István, iar clădirea s-a transformat în ruină de-a lungul numeroaselor bătălii. Ca trezorerie, a fost reconstruită de principele Rákóczi György I, între 1638 și 1648. Atunci a fost proiectată clădirea de astăzi, cu patru aripi, bastioane în colțuri și o curte interioară. Cum turnul porții nou construit s-a prăbușit aproape imediat din cauza fundației slabe, proiectantul a fost închis în castelul principelui din Gherla, iar turnul a fost reconstruit de unul dintre cei mai faimoși arhitecți militari ai epocii, Agostino Serena. În reședința domnească au fost amenajate camere pentru membrii familiei, prin urmare, fosta fortăreață medievală sumbră a fost transformată într-un castel confortabil. Moșia a intrat în proprietatea familiei Bánffy în 1663, iar după răscoala curuților, a devenit din nou o ruină. În jurul anului 1838, Bánffy Dénes, un șambelan regal, a reconstruit castelul pe vechea fundație în stil romantic, înlăturând detaliile care amintesc de fortificarea sa. După naţionalizare, aici a funcționat o tabără pentru copii şi apoi o şcoală ajutătoare. Procesul de revendicare este în curs de desfășurare.
Faceți clic pe butonul de redare pentru a asculta
